marți, 6 septembrie 2011

Camin, undeva prin anul 3 de facultate

Iti faci o cana de cafea si te uiti pe geam, de la etajul 2. Nu vezi si nu auzi decat masini scumpe, muzica data tare, scartait de roti. Ora 18:00. Inca devreme si nu e nici seara de club. Te gandesti la ce galagie iti pregateste lasarea noptii. Privesti prin obiecte, nu poti sa focusezi nimic. Vezi totul ca o pasta de culori. Amalgam de nimicuri.

miercuri, 3 februarie 2010

De ce Edvard Munch

Nu am apucat sa va explic cine este de fapt Edvard Munch. Ca sa intelegeti de unde fascinatia.

Nu am sa va zic cand s-a nascut cand a murit, cate kilograme a avut. Insa: Edvard Munch a fost un precursor al expresionismului. El si-a format viziunea in epoca naturalista, de acolo si inclinatia spre patologie, spre reprezentarea dura a realitatii. Stilul sau unic il ridica ... undeva deasupra altora, fiind unor viitori artisti punct puternic de referinta.
Pare o pictura simpla, nefinisata, nu? Eu nu cred ca era necesar sa-i ... netezeasca liniile. Alte elemente care mai apar in picturile lui Munch sunt nalucile si femeile care sunt ori divine ori tarfe.

Acum, "Ţipătul" este probabil cea mai cunoscuta pictura a lui. Solitudine, frica. Ce vreti mai mult? Fiecare simte asta zilnic, mmm? Un om care isi cuprinde capul cu mainile, tipand asurzitor ... in liniste completa. Faptul ca pictura e difuza si confuza nu e de trecut cu vederea, culoarea fiind iarasi un element izbitor al starii de depresie. Asta ma duce cu gandul la Koyaanisqatsi (in limbajul hopi, asta inseamna viata nebuna, viata cu framantari, viata careia ii lipseste echilibrul, viata ce se dezintegreaza).

Iata si alte lucrari de-ale lui Munch:

Ţipătul



Vampirul



Mama moarta



Nudul care plange

Heruvim bolnav

Heruvim bolnav, T. Arghezi

Îngerul meu îsi mai aduce-aminte
Din fericirile-i de mai nainte.
Cerul la gust i-ajunge ca un blid
Cu laptele amar si agurid,
Stelele lui nu si le mai trimite
Ca niste steaguri sfinte zugravite,
Si vântul serii nu-i mai da îndemn
Cu-aromele-i de vin si undelemn.
Livada, câmpul si-au pierdut si floarea
Si roadele si frunza si culoarea.
Apele negre duc subt cerul cald
Namoluri fierte, grele, de asfalt.
Oriunde capul cauta sa-si puie
Locu-i spinos si iarba face cuie.
Cocorii trec Taria fara el
Si nu-l mai cheama zborul lor de fel.
Viata veciei, cuibul din ogiva,
Inimii lui ajuns-au deopotriva,
Si-ntâia data simte, cât de cât,
În dumicarea timpului, urât;
Caci nestiuta-ncepe sa-ncolteasca
Pe trupu-i alb o buba pamânteasca.

(ca sa vedeti ca Arghezi-ul din liceu e o prostie fata de ceea ce scrie el cu adevarat)

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Sambata, 21.11.2009 - the dark side of the night




Falling through pages of martens on angels
Feeling my heart pull west
I saw the future dressed as a stranger
Love in a space-dye vest

Love is an act of blood and I'm bleeding
A pool in the shape of a heart
Beauty projection in the reflection
Always the worst way to start

"but he's the sort who can't know
Anyone intimately, least of all a
Woman. he doesn't know what a woman
Is. he wants you for a possession,
Something to look at like a painting or an ivory box.
Something to own and to display. he doesn't want you to be real,
Or to think or to live. he doesn't love you, but I love you.
I want you to have your own thoughts and ideas and feelings, even when
I hold you in my arms. it's our last chance... it's our last chance..."

Now that you're gone I'm trying to take it
Learning to swallow the rage
Found a new girl I think we can make it
As long as she stays on the page

This is not how I want it to end
And I'll never be open again

"...i was gonna move out...ummm...get,
Get a job, get my own place, ummm,
But... I go into the mall where i
Want to work and they tell me, i'm,
I was too young..."

"some people, gave advice before,
About facing the facts, about
Facing reality. and this is, this
Without a doubt, is his biggest
Challenge ever. he's going to have to face it.
You're gonna have to try, he's gonna to have to try and,
Uh, and, and, and get some help here. I mean no one can
Say they know how he feels."

"that, so they say that, in ya know
Like, houston or something, you'd
Say it's a hundred and eighty degrees,
But it's a dry heat
. in houston they say that?
Oh, maybe not. I'm all mixed up.
Dry until they hit the swimming pool."

"...i get up with the sun... listen.
You have your own room to sleep in,
I don't care what you do. I don't
Care when. that door gets locked,
That door gets locked at night by nine o'clock.
If you're not in this house by nine o'clock, then you'd better find some
Place to sleep. because you're not going to be a bum in this house.
Supper is ready..."

There's no one to take my blame
If they wanted to
There's nothing to keep me sane
And it's all the same to you
There's nowhere to set my aim
So I'm everywhere
Never come near me again
Do you really think I need you

I'll never be open again, I could never be open again.
I'll never be open again, I could never be open again.

And I'll smile and I'll learn to pretend
And I'll never be open again
And I'll have no more dreams to defend
And I'll never be open again

Dream Theater - Space-dye Vest

duminică, 8 noiembrie 2009

Plonjare in gri

Totul in jurul tau se misca cu viteza si incerci sa fixezi o clipa. Te ingrozeste gandul ca toate alearga pe langa tine si tu nu ai posibilitatea sa te acomodezi. Observi cu ochi critic cum se formeaza un fel de pasta colorata si te intrebi incotro duce. Rauri de figuri deformate ce se schimonosesc zilnic pe strazi. In lumina goala a zilei sau in greutatea noptii urmele lor tremura, iar tu stai cu mainile in buzunar si te intrebi ce rost are fiecare figura deformata. Unde se duc, de unde vin, unde vor ajunge, ce alta figura deformata le va zambi inapoi. Si atunci te retragi in tine, in sanctuarul tau si invoci putina companie.


Mi-as dori sa pastrez un zambet sincer. Sa-l fac din lut, sa nu il vad vreodata dezintegrat. Mi-ar aminti despre parfumuri si emotii. Ar fi clipe ce nu ar plonja haotic in preajma mea si le-as putea ascunde departe de vartejul lumii.


Totusi poate ar fi timpul sa alunece totul intr-o prapastie ca zambetele sa renasca.


Unde sunt privirile adanci si calde, de sub copaci blestemati de zapada rece?

Unde sunt plimbarile interminabile, scuturate de rasete zgomotoase?

Unde sunt fluturii din vene?

Unde sunt exploziile din piept?
Unde sunt tresaririle jucause, provocate de adrenalina?


Unde sunt … unde sunt toate cele care erau?



Cantece despre fericire murmurata in vise.

duminică, 26 aprilie 2009

O zi din viata unui emoid

Va iubim, dragilor! Pentru ca sunteti mai mult decat tru!

5:00 - M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste. Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00 - Imi rod lacul de pe unghii.
7:00 - Aproape ca m-a vazut maica’mea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi-a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05 - Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbracat pantalonii stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20 - M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21 - Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28 - Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35 - Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o, am agatat-o la loc.
7:50 - Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula (ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20 - Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa, stau pe hol. Plang.
8:41 - S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43 - I hate my life. Stau cu emokids in cinci, plangem.
9:00 - Stau la ora si plang.
9:10 - M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15 - M-am dus la baie.
9:16 - Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17 - Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. Am luat-o, am agatat-o la loc.
9:18 - Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31 - (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35 - Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37 - Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44 - Stau la ora , ma dor venele.
10:10 - Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12 - M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21 - Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. Am luat-o, am agatat-o la loc.
10:29 - M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40 - Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50 - Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatat-o la loc.
11:11 - (pauza) Emokids au vazut insigna, au zis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si mai tru. Trece frati’miu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30 - Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu stiam ca frati’miu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afara pe sala.
12:45 - Stau si plang.
12:50 - (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Frati’miu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem ...
13:00 - Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20 - M-a dat afara profu din clasa.
13:40 - S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles sa ne intalnim pe la 4.
14:00 - Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20 - A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40 - Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea... Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez...
14:50 - AAAA!!! She makes me cry.
15:00 - Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10 - pe la sormea au trecut niste tovarasi, au pus gecile pe mine si au inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20 - A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30 - Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00 - Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10 - M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic, mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20 - Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30 - Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35 - Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37 - Mi-a cazut o insigna.
16:40 - M-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55 - A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostru (25 de persoane) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10 - Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30 - Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32 - Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35 - Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru decat toti!)
17:50 - Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00 - Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt ... ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15 - Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20 - Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e ... (am hotarat sa ne imbracam de maine numai in alb).
18:30 - Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00 - S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20 - Ascult tokio hotel, e o formatie emo...
19:00 - a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat...
21:00 - Mama mi-a zis sa ma culc. "mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?"
21:05 - M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10 - Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15 - Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.

luni, 20 aprilie 2009

Prima zi

Nu m-a prea fascinat ideea de blog personal. Ma saturasem sa aud pretutindeni diverse promovari, mai mult sau mai putin obositoare. Mi s-a parut la fel ca obsesia multora cu Myspace. Toti au blog, deci eu nu as avea. Un fel de protest, cred. Imi placea sa le citesc pe ale altora. Imi plac Curvette si, total opus stilistic, Leul de oras.
Am simtit, insa, nevoia de a scrie o hartie, intr-o seara invelita in Clair de lune a lui Debussy. Cum spunea cineva foarte drag mie, odata, "nevoia de a scrie provine din incercarea de a vindeca o boala". O sa va explic cu alta ocazie de ce, probabil. Dar, folosind cuvintele maestrului, "Muzica nu este o dublură a versului, ea îi creează o dimensiune nouã".

Am avut incercari de ... vruta si presupusa literatura. Asa cum Eminescu se credea Napoleon din cauza sifilisului, precum povesteste G. Calinescu, asa eu ma vedeam departe, vreodata. Copilarii de tip liceu. Voiam sa imi pun sentimentele in coaja metaforica. M-am lasat de ele, am crescut. Dar in seara asta ... am vrut sa scriu iarasi. Ori nu m-am vindecat ori boala a revenit.
Va fi o hartie diversa, de tip jurnal, de tip critica, de orice tip imi imaginez la momentul in care doresc a scrie.
Pana data viitoare, va las cu melodia care m-a determinat sa ajung a scrie pe un blog.