Prima zi

Nu m-a prea fascinat ideea de blog personal. Ma saturasem sa aud pretutindeni diverse promovari, mai mult sau mai putin obositoare. Mi s-a parut la fel ca obsesia multora cu Myspace. Toti au blog, deci eu nu as avea. Un fel de protest, cred. Imi placea sa le citesc pe ale altora. Imi plac Curvette si, total opus stilistic, Leul de oras.
Am simtit, insa, nevoia de a scrie o hartie, intr-o seara invelita in Clair de lune a lui Debussy. Cum spunea cineva foarte drag mie, odata, "nevoia de a scrie provine din incercarea de a vindeca o boala". O sa va explic cu alta ocazie de ce, probabil. Dar, folosind cuvintele maestrului, "Muzica nu este o dublură a versului, ea îi creează o dimensiune nouã".
Am avut incercari de ... vruta si presupusa literatura. Asa cum Eminescu se credea Napoleon din cauza sifilisului, precum povesteste G. Calinescu, asa eu ma vedeam departe, vreodata. Copilarii de tip liceu. Voiam sa imi pun sentimentele in coaja metaforica. M-am lasat de ele, am crescut. Dar in seara asta ... am vrut sa scriu iarasi. Ori nu m-am vindecat ori boala a revenit.
Va fi o hartie diversa, de tip jurnal, de tip critica, de orice tip imi imaginez la momentul in care doresc a scrie.
Pana data viitoare, va las cu melodia care m-a determinat sa ajung a scrie pe un blog.