Totul in jurul tau se misca cu viteza si incerci sa fixezi o clipa. Te ingrozeste gandul ca toate alearga pe langa tine si tu nu ai posibilitatea sa te acomodezi. Observi cu ochi critic cum se formeaza un fel de pasta colorata si te intrebi incotro duce. Rauri de figuri deformate ce se schimonosesc zilnic pe strazi. In lumina goala a zilei sau in greutatea noptii urmele lor tremura, iar tu stai cu mainile in buzunar si te intrebi ce rost are fiecare figura deformata. Unde se duc, de unde vin, unde vor ajunge, ce alta figura deformata le va zambi inapoi. Si atunci te retragi in tine, in sanctuarul tau si invoci putina companie.
Mi-as dori sa pastrez un zambet sincer. Sa-l fac din lut, sa nu il vad vreodata dezintegrat. Mi-ar aminti despre parfumuri si emotii. Ar fi clipe ce nu ar plonja haotic in preajma mea si le-as putea ascunde departe de vartejul lumii.
Totusi poate ar fi timpul sa alunece totul intr-o prapastie ca zambetele sa renasca.
Unde sunt privirile adanci si calde, de sub copaci blestemati de zapada rece?
Unde sunt plimbarile interminabile, scuturate de rasete zgomotoase?
Unde sunt fluturii din vene?
Unde sunt exploziile din piept?
Unde sunt tresaririle jucause,
Unde sunt … unde sunt toate cele care erau?
Cantece despre fericire murmurata in vise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu