Nu am sa va zic cand s-a nascut cand a murit, cate kilograme a avut. Insa: Edvard Munch a fost un precursor al expresionismului. El si-a format viziunea in epoca naturalista, de acolo si inclinatia spre patologie, spre reprezentarea dura a realitatii. Stilul sau unic il ridica ... undeva deasupra altora, fiind unor viitori artisti punct puternic de referinta.
Pare o pictura simpla, nefinisata, nu? Eu nu cred ca era necesar sa-i ... netezeasca liniile. Alte elemente care mai apar in picturile lui Munch sunt nalucile si femeile care sunt ori divine ori tarfe.
Acum, "Ţipătul" este probabil cea mai cunoscuta pictura a lui. Solitudine, frica. Ce vreti mai mult? Fiecare simte asta zilnic, mmm? Un om care isi cuprinde capul cu mainile, tipand asurzitor ... in liniste completa. Faptul ca pictura e difuza si confuza nu e de trecut cu vederea, culoarea fiind iarasi un element izbitor al starii de depresie. Asta ma duce cu gandul la Koyaanisqatsi (in limbajul hopi, asta inseamna viata nebuna, viata cu framantari, viata careia ii lipseste echilibrul, viata ce se dezintegreaza).
Iata si alte lucrari de-ale lui Munch:
Ţipătul
Vampirul
Mama moarta
Nudul care plange
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu